BIVALÉNT,

-Ă, bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Din fr. bivalent.
BIVALÉNT,

-Ă adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [ fr. bivalent].
BIVALÉNT,

-Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. ( fr. bivalent)
BIVALÉNT,

-Ă, bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Fr. bivalent.
BIVALÉNT adj. (CHIM.) divalent.
bivalént

adj. m., pl. bivalénți; f. sg. bivaléntă, pl. bivalénte
BIVALÉNT

~tă (~ți, ~te) (despre elemente sau radicali chimici) Care are valența doi; cu valența doi. /fr. bivallent