BISECTÓR,

-OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.
BISECTÓR,

-OÁRE adj. Care împarte în două părți egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [ fr. bissecteur].
BISECTÓR,

-OÁRE I. adj. care împarte în două părți egale. ◊ plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. ( fr. bissecteur)
BISECTÓR, bisectoare, adj. n. (În expr.) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – După fr. bissecteur.
bisectór

adj. n., s. f., bisectoáre, g.-d. art. bisectoárei; pl. n. și f. bisectoáre
bisectór,

-oáre adj. (bi- și sector). Geom. Care taĭe drept în doŭă: plan bisectar, liniĭ bisectoare. – Fem. și -trice (după lat.).
BISECTOÁRE

~ f. Dreaptă care trece prin vârful unui unghi și îl împarte în două părți egale. [Sil. -toa-re] /fr. bissecteur
BISECTÓR

~oáre (~óri, ~oáre) Care împarte în două părți egale.

◊ Plan ~ plan care, traversând un diedru, îl împarte în două diedre egale. /fr. bissecteur
BISECTOÁRE s.f. (Geom.) Dreaptă care pornește din vârful unui unghi, pe care îl împarte în două părți egale. [ bisector, după fr. bissectrice].
BISECTOÁRE, bisectoare, s. f. Linie dreaptă dusă prin vârful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale. – Din bisector.
bisectoáre

s. f., pl. bisectoáre