BIÓTICĂ s.f. Disciplină biologică având ca obiect studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. [ fr. biotique, cf. gr. biotikos – care aparține vieții].
BIÓTIC,

-Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o] – Din fr. biotique.
BIÓTIC

~că (~ci, ~ce) Care ține de viață; propriu vieții. [Sil. bi-o-] /fr. biotique
BIÓTIC,

-Ă adj. În legătură cu viața, de viață. // (În forma -biotic) element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) viață”, „biologic” (cf. fr. biotique, germ. biotisch].
BIÓTIC1,

-Ă I. adj. 1. referitor la activitatea vitală. 2. produs prin activitatea organismelor vii. II. s. f. ramură a biologiei, studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. ( fr. biotique)
-BIÓTIC2 elem. bio-.
Biotic ≠ abiotic
biótic

adj. m. (sil. bi-o-), pl. biótici; f. sg. biótică, pl. biótice