BIFURCÁȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare. – Din fr. bifurcation.BIFURCÁȚIE s.f. Bifurcare; loc unde se bifurcă un drum; răscruce. [Gen. -iei. / cf. fr. bifurcation, it. biforcazione, lat. bifurcatio].BIFURCÁȚIE s. f. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc. ( fr. bifurcation
)BIFURCÁȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare; (concr.) locul unde se bifurcă ceva. – Fr. bifurcation.BIFURCÁȚIE s. bifurcare, (pop.) înfurcitură. (~ unui drum.)bifurcáție s. f. (sil. -ți-e), art. Bifurcáția (sil. -ți-a), g.-d. art. bifurcáției; pl. bifurcáții, art. bifurcáțiile (sil. -ți-i-)