BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. – Din fr. bibelot.
BIBELÓU s.n. Obiect de artă, decorativ, de mărime redusă. [Pl. -uri. / fr. bibelot].
BIBELÓU s. n. mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. ( fr. bibelot)
BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect de artă folosit pentru a decora un interior. – Fr. bibelot.
bibelóu s. n., art. bibelóul; pl. bibelóuri
bibelóŭ n., pl. urĭ (fr. bibelot). Mic obĭect de curiozitate saŭ de lux. Obĭect de mică valoare.
BIBELÓU ~ri n. Obiect decorativ mic, folosit pentru împodobirea interioarelor. [Sil. -be-lou] /fr. bibelot