BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. –ișor.
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț.
BEȚIȘÓR s. 1. v. bețigaș. 2. baghetă, (rar) vargă. (~ul dirijorului.)
bețișór s. n., pl. bețișoáre
bețișór n., pl. oare (d. băț). Băț mic.