BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. –eală.
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Mustrare, ocară. – Din beșteli + suf. -eală.
BEȘTELEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
beșteleálă s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli