BERBECÁR, berbecari, s. m. Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. –ar.berbecár s. m., pl. berbecáriberbecár m. (d. berbece, ca și fr. berger, păstor, lat. vervecarius, mlat. berbicarius). Cioban de berbecĭ (despărțițĭ de oĭ după Sfînta Maria). Epitetu unuia din cei trei Filipĭ de toamnă, pe care-l sărbează țăranii la 26 Septembre.
BERBECÁR ~i m. rar Păstor de berbeci. /berbec + suf. ~ar