BENTÓNIC,

-Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.
BENTÓNIC,

-Ă adj. (Despre animale sau plante) Care trăiește pe fundul apelor; bental. [Cf. germ. bentonisch gr. benthos – fund].
BENTÓNIC,

-Ă adj. care trăiește pe fundul apelor; bental; bentic. ( fr. benthonique, germ. bentonisch)
bentónic adj. m., pl. bentónici; f. sg. bentónică, pl. bentónice
BENTÓNIC

~că (~ci, ~ce) (despre plante, animale) Care trăiește pe fundul apelor; adaptat la mediul acvatic. /fr. benthonique