BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. –iță.
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]
bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe
bentíță v. bendiță.
bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne).