BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica). -Et. nec.
BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii (Canna indica).
BELȘÍȚĂ s. (BOT.; Canna indica) cană.
belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe
belșíță f., pl. e (d. vsl. bĭelŭ, alb?). O plantă erbacee ornamentală cu florĭ frumoase dintr’a căreĭ rizomă feculentă se fac cataplazme (canna indica).
BELȘÍȚĂ

~e f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii, și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse sub formă de spic în vârful plantei. /Orig. nec.