BĂUTÓR,

-OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. –tor.
BĂUTÓR,

-OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor.
BĂUTÓR s., adj. v. alcoolic.
băutór adj. m., s. m., pl. băutóri; f. sg. și pl. băutoáre
băutor,

-oáre adj. Care bea fără să se îmbete. – Vechĭ iar azĭ Olt. Trans. be-.
BĂUTÓR1

~oáre (~óri, ~oáre) Care bea. ~

de ceai. /a bea + suf. ~tor
BĂUTÓR2

~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care consumă (abuziv) băuturi alcoolice; bețiv; alcoolic. /a bea + suf. ~tor