BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri care poate servi ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.
BARÁCĂ s.f. Construcție provizorie de scânduri, servind ca locuință, magazie etc. [Pl. barăci, bărăci. / fr. baraque, cf. it. baracca].
BARÁCĂ s. f. construcție provizorie de scânduri servind ca locuință, magazie etc. ( fr. baraque, it. baracca, sp. barraca)
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, servind ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Fr. baraque.
BARÁCĂ s. (Mold.) gașcă. (O ~ de scânduri pe un șantier.)
barácă s. f., g.-d. art. barăcii; pl. barăci
barácă f., pl. e și bărăcĭ (fr. baraque, d. it. baracca). Gașcă, prăvălioară de scînduri saŭ și de alt material. Fig. Casă proastă. În Mold. vulg. baratcă, pl. e și bărătci. V. magherniță,

șandrama.
BARÁCĂ

~ăci f. Construcție provizorie (din scânduri, blocuri demontabile etc.) care se folosește ca locuință provizorie, magazie, depozit de materiale etc. [G.-D. barăcii] /fr. baraque
barác,

-ă, baráci, -e, adj. (reg.; despre câini) f****s, cu păr și mustăți mari
barác

(-că), adj. – Rasă de cîine cu păr mult, originară din Asia. Tc. barak (Hasdeu 2481).
barác m. (turc. barak). Vechĭ. Un fel de cîne de vînat cu păru lung. V. brac

3.
BARAC, Ioan (1776/1777-1848, n. sat. Alămor, jud. Sibiu), scriitor român. Basmul alegoric în versuri „Istoria despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă” (adaptare); traduceri și prelucrări de romane populare („Halima”).