BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. –ioară.BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță.
bănicioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioárebănicĭoáră f., pl. e. Baniță mică.