balgíu, balgíi, s.m. (înv.) turc strângător de miere pentru Poarta Otomană.balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der.
balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite.balgíŭ m. (turc. balğy). L.V. Cumpărător de mĭere (Turc.).