BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoagă. – Et. nec.
BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă.
BĂLĂȘTIOÁGĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
bălăștioágă s. f. (sil. -tioa-), g.-d. art. bălăștioágei; pl. bălăștioáge