BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț.
BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Din bălan + suf. -uț.
BĂLĂNÚȚ adj. bălăiel, bălăior, bălănel, (rar) bălăuc. (Copil ~.)
bălănúț adj. m., pl. bălănúți; f. sg. bălănúță, pl. bălănúțe