BALÁNGA interj. v. balang.
BALÁNGA interj. v. balang.
BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.
BALÁNGĂ bălăngi f. Clopot ce atârnă la gâtul vitelor; talancă. /Din balang
BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. – Din balang.
BALÁNGĂ s. v. talangă.
BALÁNGĂ s v. clopot.
balángă s. f., g.-d. art. bălăngii; pl. bălăngi
balángă, și -ncă, f. pl. e și bălăngĭ, -ncĭ (d. balang). Talangă, dalangă, un fel de clopot subțire care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor.