BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Onomatopee.
BĂLĂLĂÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.
bălălăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălălăiáscă
bălălăĭésc (est) și bănănăĭésc (vest) v. intr. (var. din bădădăiesc. V. dănănăĭesc,

pălălăĭesc). Fam. Mă clatin fiind atîrnat orĭ slăbit de beție, de boală ș.a.: niște cĭobote bălălăĭaŭ în vînt la ușa ciobotăriĭ, lunganuluĭ îi bălăbăĭaŭ mînile cînd mergea, bețivu bălălăĭa în mers.