BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. –andru.
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.
BĂIEȚÁNDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău.
băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii
băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.