BĂGĂTOR

BĂGĂTOR

BĂGĂTOR

BĂGĂTÓR,

-OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.
BĂGĂTÓR,

-OARE, băgători, -oare, adj. (În expr., mai ales ir.) Băgător de seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, circumspect, prudent. ♦ (Substantivat; fam.) Supraveghetor. ♦ (Substantivat) Persoană care introduce snopii la batoză. – Din băga + suf. -(ă)tor.
băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre
BĂGĂTÓR

~oáre (~óri, ~oáre): ~ de seamă a) care acționează cu atenție deosebită; b) care este fără un rol definit într-o acțiune. /a (se) băga + suf. ~tor
băgătór

de seámă loc. s. m., pl. băgătóri de seámă