BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei cu conținut liric. [Var.: bagatél s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.
BAGATÉLĂ s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ♦ Obiect de mică valoare. 2. Piesă muzicală scurtă, compusă pe o temă ușoară. [Var. bagatel s.n. / fr. bagatelle, it. bagatella].
BAGATÉLĂ s. f. 1. lucru neimportant; fleac. ◊ obiect de mică valoare. 2. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă (2). ( fr. bagatelle, it. bagatella)
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; fleac. ♦ Obiect de mică valoare, neînsemnat. 2. Mică compoziție muzicală pe o temă ușoară. [Var.: bagatél s. n.] – It. bagattella (fr. bagattelle).
BAGATÉLĂ s. 1. v. fleac. 2. v. mărunțiș.
BAGATÉLĂ s. v. dantelă.
bagatélă (bagatéle), s. f. – Fleac, lucru neînsemnat. – Var. (înv.) bagatel. Mr. bagatelă. Fr. bagatelle; în mr., direct din it. bagatella (Ruffini 338). Der. bagateliza, vb.
bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle
bagatélă f., pl. e (fr. bagatelle, d. it. bagattella). Lucru de puțină valoare, fleac. – Vulg. -tel și -del, n., pl. –urĭ.
BAGATÉLĂ ~e f. 1) Compoziție muzical-instrumentală de proporții mici, scrisă pe o temă neînsemnată. 2) Lucru sau fapt lipsit de importanță; fleac. [G.-D. bagatelei] /it. bagattella, fr. bagatelle