BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. – Magh. bakó.
băcuiáță s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe