BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Din baci.
BĂCIUÍ vb. v. domicilia, fi, întârzia, locui, sta, ședea, zăbovi.
băciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băciuiáscă
A BĂCIUÍ ~iésc intranz. 1) A fi baci. 2) rar A se afla timp îndelungat într-un loc izolat. /baci + suf. ~ui
băcĭuĭésc v. intr. (d. bacĭ). Trăĭesc ca bacĭ. Sălășluĭesc, hălăduĭesc: anĭ de zile băcĭuĭră în Suceava Poloniĭ (Iorga, Ist. Arm. Rom., 1, 75).