BĂCÁN1 s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut prin fierbere, din băcan1 (1). – Din tc. bakam.
BĂCÁN2, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Din tc. bakkal.
BĂCÁN1 s. n. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum); se folosește la tâmplăria fină, la extragerea unui colorant roșu, iar din scoarță se extrage un medicament astringent. – Tc. bakam.
BĂCÁN2, băcani, s. m. (Înv.) Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Tc. bakal.
băcán

(băcáni), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. –L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș.
băcán

(-nuri), s. n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști. Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins).
băcán (negustor) s. m., pl. băcáni
băcán (vopsea) s. n.
1)

băcán m. (d. bacal). Munt. Bacal.
2)

băcán n. (turc. [d. ar.] bakkam, pop. bakam). Munt. Lemnuș (văpsea de oŭă).
BĂCÁN1

~i m. 1) Arbore exotic cu lemn roșiatic din care se extrage un colorant roșu, folosit în industria textilă. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Vopsea naturală de culoare roșie, extrasă din acest lemn. /turc. bakam
BĂCÁN2

~i m. 1) Proprietar al une băcănii. 2) Vânzător într-o băcănie. /turc. bakal
BĂCANI, com. în jud. Vaslui, pe Simila (afl. al Bîrladului); 2.768 loc. (1991).