BĂCĂLÍE1, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. Băcălia ambițioasă. – Cf. băcan2, băcănie.BĂCĂLÍE2 s. f. v.
băcănie.BĂCĂLÍE s. f. v. băcănie.BĂCĂLÍE s. v. iască.băcălíe s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíilebăcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.