BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. Băcălia ambițioasă. – Cf. băcan², băcănie.
BĂCĂLÍE² s. f. v. băcănie.
BĂCĂLÍE s. f. v. băcănie.
BĂCĂLÍE s. v. iască.
băcălíe s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile
băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.