BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Pește mic de orice specie. 2. (Reg.) Biban – Din bg. baboj.
BABÓI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale peștilor comuni de apă dulce. – Bg. baboj.
BABÓI s. 1. v. biban. 2. (IHT.) babușcă, fâță, (Olt.) juvete. (Peștele mărunt de apă dulce se numește ~.)
BABÓI s. v. biban.
babói

(babói), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Pește mic, plevușcă. Bg. baboi (DAR). – Puțin probabilă ipoteza lui Cihac, II, 477, care se gîndește la mag. báb „larvă”.
babói (zool.) s. m., pl. babói, art. babóii
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi.
BABÓI

~ m. 1) Pește dulcicol, de talie mică, având corpul de culoare cenușie-cafenie, cu cap mare și turtit. 2) Orice pește dulcicol mărunt. [Sil. ba-boi] /bulg. baboj
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă.
băbói (baborniță) s. m., pl. băbói, art. băbóii
babóĭ m., pl. tot așa (d. babă; bg. baboĭ și baban. Cp. cu bubuĭoc, biban, ghiban, ghiborț, ghigorț). – Dim. baboĭaș. – Ceata lui Baboĭ (Isp.), ceata unor răĭ, după numele căpitanuluĭlor numit așa.
băbóĭ, m. pl. tot așa (aug. d. babă). Iron. Babă uricĭoasă.