BABAC

BABÁC s. m. v. babacă.babác m. (d. babaca) Fam. iron. Tată: L-a

prins babacu. Haĭ, babacule!babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci