AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer.
AVENTURÁ vb. I. refl. A se expune unor riscuri mari (într-o acțiune, într-o situație etc.), a se hazarda; a risca. [ fr. aventurer, it. avventurare].
AVENTURÁ vb. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca. ( fr. sáventurer)
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune îndrăzneață (fără a ține seamă de riscuri). – După fr. aventurer.
AVENTURÁ vb. a se hazarda. (Nu te ~ în larg.)
aventurá vb., ind. prez. 1 sg. aventuréz, 3 sg. și pl. aventureáză
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure.
A SE AVENTURÁ mă ~éz intranz. A întreprinde o aventură; a iniția o acțiune nechibzuită și riscantă. /fr. aventurer, it. avventurare
AVENTÚRĂ ~i f. 1) Acțiune îndrăzneață și riscantă. A se lansa într-o ~. 2) Legătură amoroasă întâmplătoare; intrigă amoroasă. /fr. aventure, it. avventura
AVENTÚRĂ s.f. 1. Acțiune îndrăzneață, extraordinară. Întreprindere riscantă, lucrare cu multe pericole. 2. Intrigă amoroasă; legătură amoroasă întâmplătoare. [ fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].
AVENTÚRĂ s. f. 1. acțiune îndrăzneață, cu multe pericole. 2. legătură amoroasă întâmplătoare. ( fr. aventure, it. aventura)
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită; intrigă amoroasă întâmplătoare. – După fr. aventure.
AVENTÚRĂ s. 1. ispravă. (Își povestea ~ile din acele țări.) 2. escapadă. (O ~ amoroasă.)
aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri
aventúră f., pl. ĭ (fr. aventure, it. avventura, d. lat. adventura, care va veni). Întîmplare neașteptată. Întreprindere la noroc: aventură periculoasă.
aventuréz v. tr. (fr. aventurer). Risc, expun: a aventura o sumă. V. refl. Mă expun pericululuĭ: nu te aventura cu barca pe furtuna asta.