AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.
AUTOVACCINÁ vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron. a-u-, p.i. -nez. / fr. autovacciner].
AUTOVACCINÁ vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. ( fr. autovacciner)
autovacciná vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autovaccineáză
A AUTOVACCINÁ ~éz tranz. (persoane) A imuniza printr-un autovaccin. /fr. autovacciner