AUTOPSIÁ, autopsiez, vb. I. Tranz. A face autopsie. [Pr.: a-u-top-si-a] – Din fr. autopsier.AUTOPSIÁ vb. I. tr. (Rar) A face autopsie. [ fr. autopsier].AUTOPSIÁ vb. tr. a face o autopsie. ( fr. autopsier)autopsiá vb. (sil. a-u-to-psi-a), ind. prez. 1 sg. autopsiéz, 3 sg. și pl. autopsiázăAUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopsie.AUTOPSÍE ~i med. Disecare și examinare a unui cadavru pentru a stabili cauza morții. [G.-D. autopsiei; Sil. a-u-top-] /fr. autopsieAUTOPSÍE s.f. Deschidere și examinare a unui cadavru, făcute pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Gen. -iei
. / fr. autopsie, it. autopsia, cf. gr. autos – însuși, opsis – vedere].AUTOPSÍE s. f. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie. ( fr. autopsie)AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecare a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza morții. [Pr.: a-u-] – După fr. autopsie ( gr.).AUTOPSÍE s. (MED.) (rar) necropsie. (~ celui mort.)autopsíe s. f. (sil. a-; mf. -ut-), art. autopsía, g.-d. art. autopsíei; pl. autopsíi, art. autopsíileautopsíe f. (vgr. autopsia, d. autós, însușĭ, și ópsis, vedere). Med. Examinarea anatomică a cadavruluĭ ca să știĭ cauzele morțiĭ. Fig. Cercetare amănunțită.