AUTONOMIZÁRE, autonomizări, s. f. Acțiunea de a se autonomiza și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autonomiza.
autonomizáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autonomizării; pl. autonomizări
AUTONOMIZÁ, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni autonom. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomiser.
A SE AUTONOMIZÁ mă ~éz intranz. A deveni autonom. /fr. autonomiser
AUTONOMIZÁ vb. I. refl. (Rar) A deveni autonom. [Cf. fr. autonomiser].
AUTONOMIZÁ vb. refl. a deveni autonom. ( fr. autonomiser)
autonomizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autonomizéz, 3 sg. și pl. autonomizeáză