AUTOMIȘCARE

AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Mișcare, dezvoltare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne. [Pr.: a-u-] – Auto¹– + mișcare.AUTOMIȘCÁRE s.f. Mișcare care își are izvorul, cauza în însuși obiectul ce se mișcă; starea de continuă mișcare și transformare a naturii și a societății, determinată de contradicțiile interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. [ auto¹– + mișcare, după rus. samodvijenie]. AUTOMIȘCÁRE

s. f. mișcare, dezvoltare, devenire neîntreruptă a naturii, societății și gândirii, determinată de cauze, de contradicții interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. (după rus. samodvijenie)AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale. – Din auto¹

– + mișcare.automișcáre s. f. (sil. a-u-) → mișcare