AUTOHEMOTERAPÍE, autohemoterapii, s. f. (Med.) Hemoterapie ieșită din uz, efectuată cu sângele pacientului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autohémotherapie.
AUTOHEMOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând din injectarea unei cantități mici de sânge provenit de la același individ. [Gen. -iei. / fr. autohémothérapie, cf. gr. autos – însuși, haima – sânge, therapeia – tratament].
AUTOHEMOTERAPÍE s. f. hemoterapie din injectarea unei cantități mici de sânge provenit de la același individ; autotransfuzie (2). ( fr. autohémothérapie)
autohemoterapíe s. f. (sil. a-u-), art. autohemoterapía, g.-d. autohemoterapíi, art. autohemoterapíei