AUTODETERMINÁRE, autodeterminări, s. f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; p. ext. ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto1- + determinare (după fr. autodétermination, rus. samoopredelenie).AUTODETERMINÁRE s.f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. [Pron. a-u-. / autodetermina].AUTODETERMINÁRE s. f. principiu care exprimă dreptul fiecărei națiuni de a-și alege, fără imixtiuni din afară, statutul ei politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. (după fr. autodétermination)AUTODETERMINÁRE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putând merge până la despărțirea de stat. – Din auto1-
+ determinare.autodetermináre s. f. (sil. a-u-) → determinareA SE AUTODETERMINÁ mă autodetérmin intranz. A aplica principiul autodeterminării. /auto- + a (se) determinaAUTODETERMINÁRE ~ări f. Principiu politic conform căruia un stat sau o națiune își alege singură regimul economic, politic, social și cultural. [G.-D. autodeterminării] /auto- + determinareAUTODETERMINÁ vb. I. refl. A aplica principiul de autodeterminare. [După fr. autodétermination].autodeterminá vb. (sil. a-u-) → determina