AUTOAPROVIZIONÁT s. n. Faptul de a se autoaproviziona. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoaproviziona.AUTOAPROVIZIONÁ, autoaprovizionez, vb. I. Refl. A se aproviziona prin posibilități proprii. [Pr.: a-u-to-a-
] – Auto1- + aproviziona.AUTOAPROVIZIONÁ vb. refl. a se aproviziona prin posibilități proprii. ( auto1- + aproviziona)autoaprovizioná vb. (sil. a-u-to-a-) → aproviziona