AUTOAFIRMÁRE, autoafirmări, s. f. Faptul de a se autoafirma. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoafirma.AUTOAFIRMÁRE s.f. Faptul de a se autoafirma. [ autoafirma].AUTOAFIRMÁ, autoafírm, vb. I. Refl. A se afirma prin sine însuși. [Pr.: a-u-to-a-
] – Auto1- + afirma.AUTOAFIRMÁ vb. I. refl. A-și afirma propria personalitate. [Et. incertă].AUTOAFIRMÁ vb. refl. a-și afirma personalitatea. ( auto1- + afirma)autoafirmá vb. (sil. a-u-to-a-) → afirma