AUTÍSM s. n. Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autisme.
AUTÍSM n. med. Stare patologică caracterizată prin pierderea contactului psihic cu realitatea și trăirea intensivă a unei vieți interioare. /fr. autisme
AUTÍSM s.n. (Med.) Stare patologică caracterizată prin ruperea contactului cu realitatea exterioară și prin trăirea excesivă a unei vieți interioare, unul din simptomele fundamentale ale schizofreniei. [ fr. autisme].
AUTÍSM s. n. tulburare psihică prin ruperea contactului cu realitatea exterioară. ( fr. autisme)
autísm s. n. (sil. a-u-)