AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive.
AUDITÍV, -Ă adj. Referitor la auz. [ fr. auditif].
AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. ( fr. auditif)
AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Fr. auditif.
auditív adj. m. (sil. a-u-), pl. auditívi; f. sg. auditívă, pl. auditíve
auditív, -ă adj. (d. lat. auditus, auzit, cu sufixu -iv; fr. auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv.
AUDITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de auz; propriu auzului. Canal ~. /fr. auditif