ATRIBUȚIÚNE s. f. v. atribuție.
ATRIBUȚIÚNE s.f. v. atribuție.
ATRIBUȚIÚNE s. f. v. atribuție.
atribuțiúne f. (lat. attribútio, -ónis). Acțiunea de a atribui. Lucrare care e de competența orĭ în sarcina cuĭva: asta nu e în atribuțiunile mele. Parte de administrațiune asignată unuĭ funcționar: atribuțiunile unuĭ primar. – Și -úție.