ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât…, cât… = în același grad, număr, preț etc. ca și… Atât…, cât și… = și…, și…; nu numai…, ci (și)… Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau ți-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că… = numai că…, doar că…, cu singura deosebire că… Cu cât…, cu atât = pe măsură ce…, tot mai mult… Atât…, atât… = în măsura în care… 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele…? – Atâta ! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e ! cu asta am încheiat ! să nu aștepți mai mult ! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.
ATẤT1 adj. nehot. m. v. atâta2
ATẤT2, adv. 1. În asemenea măsură, așa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atât…, cât… = în același grad, număr, preț etc. ca și… Atât… cât și… = și… și…; nu numai… ci (și)… Tot atât = același lucru, tot una, egal; indiferent. Încă pe atât = (aproape) încă o dată aceeași măsură, sumă etc. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau ți-a etc.) fost = până aici mi-a (sau ți-a etc.) fost viața, sănătatea etc.; cu asta s-a sfârșit. Atât (numai sau doar) că… = numai că…, doar că… Cu cât… cu atât sau cu atât… cu cât = pe măsură ce… tot mai mult… Atât… atât… = în măsura în care… Atât știu, atât spun. 3. Pentru cea din urmă oară, mai mult nu. Eu atât îți spun. [Var.: atấta adv.] – Lat. eccum-tantum.
ATẤT3 pron. nehot. v. atâta2
ATÂT adv., interj. 1. adv. așa. (Nu te grăbi ~.) 2. interj. v. ajunge.
ATÂT1 adv. 1) În asemenea măsură; așa. 2) Pentru ultima oară; mai mult nu. ~ a mai văzut-o! ◊ Tot ~! este totuna! degeaba! Cu ~ mai bine (sau mai rău) se spune când se creează o situație mai favorabilă (sau mai nefavorabilă) pentru cineva. [Var. atâta] /lat. eccum–tantum
ATÂT2 ~tă (~ți, ~te) pron. nehot. (mai ales în forma atâta) 1) (se folosește pentru a înlocui un nume sau o propoziție, care exprimă un număr, o măsură, o cantitate etc.). ◊ ~ta-ți trebuie! numai încearcă! (că va fi rău de tine). 2) Numai aceasta. ~ ne mai lipsea! /lat. eccum-tantum
ATÂT3 ~tă (~ția, ~tea) adj. nehot. 1) Care este așa de mult, de tare. ~ta lume. 2) Numai acesta. ~ta băiat avea. ◊ ~ta pagubă! nu are importanță. Ce mai ~ta vorbă la ce să lungim vorba. De ~tea ori de nenumărate ori; foarte des. /lat. eccum-tantum
ATẤTA1 adv. v. atât2
ATẤTA2 pron. nehot. 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai măslinele…? – Atâta ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. Atâta-ți trebuie! = ai s-o pățești! va fi vai și amar de tine! Atâta mi-a (sau ți-a etc.) trebuit = asta așteptam (sau așteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut răbda. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e ! cu asta am încheiat ! să nu aștepți mai mult ! Cât… atâta sau atât cât = același grad, număr, preț etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atât pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum.
ATẤTA3, atâția, atâtea, adj. nehot. 1. Așa de mult (sau de tare, de bine etc.). ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des; adeseori. ◊ Expr. Atâta pagubă! = nu are importanță! Ce mai atâta? = ce să mai vorbim? ◊ (Cu valoare de pron. nehot.) Am atâtea de făcut!. 2. Numai acesta. Atâta copilă ai (SADOVEANU). ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și (cu valoare de pron. nehot.) atâtora. – Var.: atât, atâți, adj. nehot. m.] – Lat. eccum-tantum.
atît adj., adv. – 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare etc. – De atîtea ori, așa de des, de multe ori. – Nici atîta, și mai puțin. – Atîta tot, nimic mai mult. – Cu atît mai mult, tocmai de aceea. – Ce mai atîta, pe scurt. – Atîta pagubă, n-are nici o importanță. – (Încă) pe atît, de două ori mai mult. – Tot atît, tot aia e; e totuna. – Atît ți-a fost, o să-ți pară rău. – 2. Exprimă o relație de egalitate, al cărui al doilea termen este cît. – 3. Exprimă o relație de proporție, al cărui al doilea termen este cît (față de pe atît). – 4. Exprimă o relație de la cauză la efect. – Mr. ahtîntu, ahît, ahăt, atînt, megl. tăntu. Lat. eccum tantum (Pușcariu 162; Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Candrea-Dens., 110; REW 8562); cf. it. (co)tanto, v. prov. aitan, v. fr. itant (fr. tant), v. sp. atanto (sp. tanto), port. tanto. Fazele evoluției rom. sînt indicate de mr. ahtîntu, atînt, atît. Decl. atît (f. atîta), pl. atîți (f. atîtea), gen. atîtor. Fie prin analogie cu acel, acest, fie cu uzul adv., adj. primește uneori un -a paragogic, dar în mod neregulat și în ciuda uzului antepus; astfel încît se spune fără nici o diferență atîți(a) oameni, atîte(a) femei. Limba modernă preferă în general formele cu –a. Cazurile oblice sînt înlocuite de obicei de cazurile prepoziționale: atîtor copii, de preferință la atîți(a) copii. Cînd determină adj. sau adv., se construiește cu prep. de: atît de frumos, atît de bine.
atât/atâta adv.
atâta/atât pr. m., adj. m., pl. adj. atâți/atâția (sil. -ția), pr. atâția; f. sg. atâta, pl. atâtea; g. -d. pl. m. și f. adj. atâtor/atâtora, pr. atâtora
dintr-atât prep. + adv.
într-atât loc. adv.
într-atâta loc. adv.
pe atât/pe atâta prep. + adv. (tempo lent)
pe-atât/pe-atâta prep. + adv. (tempo rapid)
atît, f. -a (îld. -ă) adj. indef., gen. inuz. atîtuĭ, atîteĭ, pl. atîțĭ, atîtea (îld. atîte), gen. m. f. atîtor (lat. eccum tantum, „ĭaca atît”, de unde s´a făcut ecutînt, acutînt, ahtiniu, cum zic Macedoneniĭ, apoĭ atînt, cum se maĭ zice´n Serbia, la Țîrnareca, și de aci atît pin [!] infl. luĭ tot din tot atît). Așa de mare orĭ de mult, în cutare cantitate: atîta (îld. atît) om, atît vin, atîta pîne [!]. atîțĭ(a) oamenĭ, așa de mulțĭ oamenĭ, foarte mulțĭ. Vechĭ: atîta om s´a strîns (Nec.), așa de mulțĭ oamenĭ s´aŭ strîns. Atîta răŭ (subînț. să am eŭ), nu-mĭ pasă: atîta răŭ cît se sperie lupu de pelea [!] oiĭ! Atîta pagubă (subînț. să am eu), nu-mĭ pasă: S´a supărat? Atîta pagubă! Prov. Cîte bordeĭe, atîtea (îld. atîte) obiceĭe. Adv. atît (vest) și atîta (est), așa de mare, de mult: atît de milos, atît de bine, atît vă daŭ, atît știŭ, atît (adică: timp, vreme) aĭ lipsit. Atît (orĭ cu atît) maĭ bine, maĭ răŭ, arată o satisfacțiune orĭ un regret. Corelativ: atît (vest), atîta (est) cît vreĭ.