ATAȘÁRE, atașări, s. f. Acțiunea de a (se) atașa. – V. atașa.
ATAȘÁRE s.f. Acțiunea de a (se) atașa și rezultatul ei. [ atașa].
ATAȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) atașa.
atașáre s. f., g.-d. art. atașării; pl. atașări
ATAȘÁ, atașez vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Din attacher.
A ATAȘÁ ~éz tranz. A face să se atașeze. /fr. attacher
A SE ATAȘÁ mă ~éz intranz. 1) A se alătura temporar. 2) A se apropia sufletește; a se lega printr-un atașament. /fr. attacher
ATAȘÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (Fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecțiune pentru cineva. [P.i. -șez, 4 -șăm, ger. -șând. / fr. attacher].
ATAȘÁ vb. I. tr., refl. a (se) alătura. II. refl. (fig.) a se lega sufletește de ceva sau de cineva. ( fr. attacher)
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Fr. attacher.
ATAȘÁ vb. 1. v. anexa. 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) *3. (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)
A (se) atașa ≠ a (se) detașa
atașá (atașéz, atașát), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufletește, a îndrăgi. Fr. attacher. – Der. (din fr.) atașat, s. m.; atașament, s. n. Cf. detașa.
atașá vb., ind. prez. 1 sg. atașéz, 3 sg. și pl. atașeáză, 1 pl. atașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. atașéze; ger. atașând
atașéz v. tr. (fr. attacher. V. detașez). Barb. Alipesc, alătur. V. refl. Fig. Mă alipesc, prind simpatie.