ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. Tranz. A face pe cineva să-și piardă auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face să nu mai înțeleagă; a buimăci, a ameți. – Lat. *assurdire.
ASURZÍ vb. v. surzi.
asurzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A deveni surd. – 2. A-i lua cuiva auzul. – Mr. asurdzăscu. Lat. *assŭrdῑre, de la obsurdesco (Pușcariu 157; REW 6024; DAR); cf. it. assordire, fr. assourdir. Cf. surd. – Der. asurzitor, adj. (care asurzește).
asurzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. asurzeáscă
A ASURZÍ ~ésc 1. intranz. A-și pierde auzul; a deveni surd. 2. tranz. 1) A face să devină surd. 2) (despre sunete puternice, zgomote) A buimăci, făcând să nu deslușească nimic. /lat. assurdire
asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m´aĭ asurzit cu atîtea țipete.