ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală. – V. asupri.
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei.
ASUPRÍRE s. v. oprimare.
ASUPRÍRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.
asupríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri
asupríre f. Persecuțiune, opresiune.
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. (Impr.) A chinui. – Din asupra.
A ASUPRÍ ~ésc tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila. [Sil. -su-pri] /Din asupra
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. (Impr.) A chinui. – Din asupra.
ASUPRÍ vb. v. oprima.
ASUPRÍ vb. v. constrânge, exagera, face, forța, obliga, sili.
asuprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 sg. și pl. asupreáscă
asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes [!], nedreptățesc, împilez.