ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa; astupat1. – V. astupa.
ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa.
ASTUPÁRE s. 1. v. obturație. 2. acoperire, închidere. (~ deschizăturii.) 3. v. obliterație.
ASTUPÁRE s. v. constipație.
Astupare ≠ destupare
astupáre s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. astupării; pl. astupări
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-și astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. A face să nu se mai audă ceva. A șterge, a face să dispară o urmă. – Din lat. *asstuppare.
A ASTUPÁ astúp tranz. 1) (găuri, crăpături, adâncituri etc.) A face să nu se vadă (acoperind cu ceva sau aplicând ceva). 2) (uși, ferestre, vase) A face să nu mai aibă deschizătură. ◊ A-și ~ urechile a nu vrea să audă ceva. ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. ~ cuiva ochii a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. 3) (zgomote, melodii, sunete etc.) A face să nu se audă, depășind în intensitate; a acoperi. 4) fig. (urme) A face să dispară. /lat. asstuppare
A SE ASTUPÁ se astúpă intranz. (despre șanțuri, conducte etc.) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip etc.); a se înfunda. /lat. asstuppare
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaură, o deschizătură etc.; a înfunda o sticlă cu un dop. ◊ Expr. A-și astupa urechile = a-și pune ceva la (sau în) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi să audă ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă. (Fam.) A astupa găuri = a plăti datorii. 2. A închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a înveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. A îngropa. Frunza că s-a scutura, Trupul că mi-a astupa (ALECSANDRI). A face să nu se mai audă ceva. A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare.
ASTUPÁ vb. 1. v. obtura. 2. a (se) acoperi, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 3. (MED.) v. obtura. 4. v. bloca. 5. a umple. (~ o gaură, un șanț.)
ASTUPÁ vb. v. constipa.
A astupa ≠ a destupa
astupá (astúp, astupát), vb. – 1. A acoperi. – 2. A închide, a înfunda, a bloca. – 3. A acoperi, a ascunde, a îngropa. – Mr. astup, astupare, megl. (a)stup, hăstup. Lat. *adstuppāre, de la stuppa (Philippide, Principii, 99; Crețu 372; Pușcariu 154; REW 8333; DAR); cf. it. stoppare, fr. étouper, v. sp. estopar (› sp. estropajo). Este posibil să se fi întîlnit cu lat. *extuphāre (› fr. étuver). Cf. destupa. – Der. astupătoare, s. f. (dop; capac); astupător, adj. (care obturează); astupătură, s. f. (obturație); astupuș, s. n. (dop).
astupá vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. astúp, 3 sg. și pl. astúpă
astúp, a -á v. tr. (lat. ex-stŭppare, d. stuppa, cîlț; it. stoppare, fr. étouper. Cp. și cu lat. stipare, a îndesa, a îndopa, și cu con-stipare. V. stupá, destup. Obturez, obstruez, acoper o deschizătură: a astupa o garafă cu un dop, a astupa o spărtură în corabie, a-țĭ astupa urechile cu degetele ca să nu maĭ auzĭ zgomotu.