ASTRONAÚTICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul zborurilor cosmice; cosmonautică. [G.-D. astronauticii] /fr. astronautique
ASTRONAÚTICĂ s.f. Știința și tehnica zborurilor interastrale; cosmonautică. [ fr. astronautique, cf. gr. astron – astru, nautikos – de navigație].
ASTRONAÚTICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu navigația interastrală. – După fr. astronautique.
ASTRONAÚTICĂ s. cosmonautică.
astronaútică s. f., g.-d. art. astronaúticii
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică, de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
ASTRONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la astronautică. [ fr. astronautique].
ASTRONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la astronautică. II. s. f. știința și tehnica zborurilor cosmice: cosmonautică. ( fr. astronautique)
astronaútic adj. m., pl. astronaútici; f. sg. astronaútică, pl. astronaútice
ASTRONAÚTICĂ (‹ fr. {i}; {s} astro- + nautikos „de navigație”) s. f. Știința și tehnica zborului cosmic; se ocupă cu studierea și realizarea zborului în spațiul cosmic, cu cercetări în domeniul tehnicii construcției sateliților artificiali, rachetelor și navetelor cosmice, a lansării lor etc.; cosmonautică. Bazele teoretice ale a. au fost puse de K.E. Țiokolvski, R. Goddard și H. Oberth.
ACADEMIA INTERNAȚIONALĂ DE ASTRONAUTICĂ (A.I.A., în engl. International Academy of Astronauties – I.A.A.), instituție a Federației Internaționale de Astronautică (F.I.A.) cu sediul la Paris, înființată în 1960, pentru promovarea studiilor și cercetărilor astronautice.