ASTROLOGÍE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Prezicere a viitorului pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. – Din fr. astrologie, lat. astrologia.
ASTROLOGÍE f. Pseudoștiință care pretinde a prezice viitorul după poziția și mișcarea aștrilor. [G.-D. astrologiei] /fr. astrologie, lat. astrologia
ASTROLOGÍE s.f. Pretinsă știință de a prezice destinul omului după poziția și mersul aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrologie, it., lat. astrologia gr. astrologia astron – astru, logos – studiu].
ASTROLOGÍE s. f. pseudoștiință care pretinde că poate prezice destinul și caracterul omului după poziția și mișcarea aștrilor. ( fr. astrologie, lat., gr. astrologia)
ASTROLOGÍE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Ansamblu de speculații false având ca obiect studiul corpurilor cerești, cu ajutorul cărora se pretindea că se poate afla destinul oamenilor sau al popoarelor. – Fr. astrologie (lat. lit. astrologia).
astrologíe s. f., art. astrología, g.-d. art. astrologíei
astrologíe f. (vgr. astrologia, d. ástron, stea și lógos, vorbire). Știință falsă pin [!] care se pretindea că se poate ghici după pozițiunea stelelor. – Din Haldeĭa, unde s´a născut, astrologia s´a răspîndit în Egipt, Grecia, Italia și toată Eŭropa. Cu greŭ îțĭ vine să crezi că niște oamenĭ celebri în toate timpurile, ca Tacit, Galen, Toma de la Aquino, Tycho-Brache, Kepler și alțiĭ miĭ, s´aŭ ocupat de ĭa [!]. Fie-care principe avea un astrolog la curte: pe al luĭ Ludovic XI îl chema Galeotti, pe al Ecaterineĭ de Medicis Cano Ruggieri, amîndoĭ Italienĭ. Nu se năștea un copil dintr´o familie maĭ nobilă fără ca astrologu să fie chemat să-șĭ cerceteze oroscopu. Această absurdă superstițiune a dispărut în seculu XVII, deși tot vor maĭ fi fiind oamenĭ simpli care să creadă în stele.