ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.
ASTRAGÁL s.n. 1. Unul dintre oasele mari ale tarsului. 2. Brâu care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. [Pl. -le, -luri. / fr. astragale, cf. gr. astragalos].
ASTRAGÁL I. s. n. 1. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus. 2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. II. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă. ( fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, în formă de brâu rotund, care înconjură o coloană la bază și sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus).
ASTRAGÁL s. (ANAT.) talus. (~ul este un os al tarsului.)
astragál s. n., pl. astragále
astragál n., pl. e (vgr. astrágalos). Anat. Un os de la călcîĭ. Arn. (pl. e și urĭ). Brîu care înconjoară capitelu coloaneĭ.
ASTRAGÁL ~e n. Fiecare dintre cele șapte oase care formează tarsul. [Sil. as-tra-] /fr. astragale, lat. astragalus