ÁSTMĂ, astme, s. f. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni și prin nevoia imperioasă de aer. [Var.: astm s. n.] – Din fr. asthme, lat. asthma.
ÁSTMĂ f. Boală caracterizată prin accese repetate de sufocare, prin respirație grea și prin nevoia intensă de aer. [G.-D. astmei; Sil. ast-mă; Var. astm] /fr. asthme, lat. asthma
ÁSTMĂ s.f. (Med.) Boală manifestată prin greutate în respirație. [Var. astm s.n. / fr. asthme, cf. gr. asthma – respirație].
ÁSTMĂ s. f. / astm s. n. boală manifestată prin dificultăți respiratorii. ( fr. asthme, lat. asthma)
ÁSTMĂ s. f. Boală care se manifestă prin greutate în respirație, prin contracția anormală a mușchilor bronhici etc. [Var.: astm s. n.] – Fr. asthme (lat. lit. asthma).
ÁSTMĂ s. (MED.) (pop.) înecăciune, năduf, (înv. și reg.) nădușeală, (prin Transilv. și Ban.) suspin, șui, (înv.) stenahorie, stenos. (Suferă de ~.)
ástmă s. f. (sil. ast-)/astm s. n., pl. ástme
ástmă f., pl. e (vgr. ásthma). Med. Greutate în răsuflare (dispneĭe, năduf, stenos). – Ob. astm, n., pl. urĭ (după fr.).